Dl. Ministru Florian Bodog e incompetent și o recunoaște, indirect, chiar domnia sa.

USR solicită:

– Demararea unor campanii publice, susținute, de conștientizare a riscurilor nevaccinării și de informare cu privire la rostul și importanţa vaccinării;

– Trimiterea la Parlament în regim de urgenţă a Legii vaccinării obligatorii, necesară în această situație de pericol pentru sănătatea publică;

– Elaborarea caietelor de sarcini pentru achizițiile publice de medicamente în așa fel încât furnizorii de medicamente să garanteze onorarea imediată a medicamentelor solicitate, iar în caz contrar să suporte sancțiuni drastice;

– Denunțarea contractelor cu acei furnizori care au fost incapabili să onoreze comenzile și instituirea unor mecanisme care să le interzică, pe viitor, participarea la licitațiile publice;

– Creșterea sumelor alocate din PIB pentru sănătate, cu cel puțin 1%/an;

– Demisia dlui ministru Florian Bodog.

Ca să fie clar, aceste solicitări le adresăm dlui ministru Florian Bodog.

De ce?

La începutul anului, pe lângă unele ordonanțe de urgență, România s-a confruntat cu mai multe crize în domeniul sănătății. Nu orice fel de crize, toate țineau de copiii noștri. A fost criză de medicamente oncologice pentru secția de pediatrie a spitalului din Iași (http://www.ziaruldeiasi.ro/știri/de-o-luna-lipsește-tratamentul-pentru-copiii-bolnavi-de-cancer–154037.html) și epidemia de rujeolă, pe fondul lipsei de vaccin ROR și a numărului mare de copii neimunizaţi.

La vremea respectivă Ministrul Sănătății declara halucinant:

 Florian Bodog, ministrul Sănătătii: Nu e vorba numai de copiii din Iași, e vorba de copiii din toată ţara care au această problemă. Am pornit modificarea ordinului pentru nevoi speciale în așa fel încât să pot aduce aceste produse.

 Reporter: Cine își asumă răspunderea dacă acești copii nu vor supraviețui?

 Florian Bodog, ministrul Sănătătii: Asta este o întrebare pe care mi-o adresați mie?

Interpelarea mea (http://www.cdep.ro/interpel/2017/i167B.pdf) a plecat de la această declarație a ministrului, care spunea că nu numai la Iași lipsesc medicamentele pentru copiii bolnavi de cancer, ci în toată țara. Acest lucru se întâmpla la început de martie. Pe de altă parte, epidemia de rujeolă a debutat la începutul anului trecut, iar la începutul lunii martie 2017 existau mai multe direcții care reclamau lipsa acestui vaccin (Ilfov, Vrancea, Tulcea, Satu Mare, Mehedinți, Hunedoara, Gorj, Caraș-Severin, Botoșani și Argeș).

Interpelarea a fost depusă în 04.04.2017, cu termen de răspuns în 28.04.2017. Întrucât știa că nu a întreprins demersurile necesare pentru a limita proporțiile dezastrului (vorbim de copiii noștri), răspunsul l-am primit cu mai mult de două luni întârziere. Legislația actuală nu prevede nicio sancțiune pentru întârzierea răspunsurilor, dar despre asta într-un alt articol.

Ce am aflat în urmă primirii răspunsului (http://www.cdep.ro/interpel/2017/r167B.pdf) la interpelare:

–          În a doua jumătate a lunii mai au fost distribuite 109.000 doze de vaccin ROR, adică două luni mai târziu de momentul în care unele direcții reclamau lipsa acestui vaccin.

–           S-a încheiat un nou contract de furnizare și s-au distribuit suplimentar 9.812 doze de vaccin (se pare că lotul inițial nu a fost suficient).

–           Epidemia de rujeolă e cauzată de refuzul masiv la vaccinare al părinților și de lipsa de conștientizare a părinților privind pericolul la care își expun copiii prin nevaccinarea acestora. Într-o țara normală, „ca afara”, rolul autorităților publice este, în egală măsură, și acela de prevenție, de generare a conștientizării, de educație, de realizare a unor campanii naționale privind riscurile unui astfel de refuz. Practic, cu o sinceritate dezarmantă, ministrul își recunoaște totală incompetenţă.

–           De asemenea, numărul mare de cazuri de rujeolă e generat de lipsa de informare sau de informarea prin media sau internet, a curentului antivaccinist care a cuprins inclusiv personalul medical (?), preoți, profesori etc. Adică se recunoaște din nou faptul că ministerul sănătății nu are o campanie media de prevenire dar, și mai grav, se recunoaşte faptul că acest curent anti-vax a cuprins instituţiile statului și că acesta este un dat peste care nu se poate trece.

–           Pentru lipsa de medicamente oncologice și hematologice se fac vinovați furnizorii care au semnat contracte-cadru cu statul, în urma unor licitații publice, furnizori care întârzie să răspundă la solicitări și care, uneori, dau negație târziu. Cine altcineva decât Ministerul Sănătății ar putea să prevadă garanții în caietele de sarcini, cine are toate pârghiile necesare dacă nu aceeași instituție? Din nou, dl. Bodog își recunoaște incompetenţa candid.

–           În fine, Florian Bodog îmi răspunde, în iunie, că “va întreprinde măsuri“ ca să nu mai existe discontinuităţi…

Aceste explicații cum că alții sunt de vină că nu au copiii medicamente în spitale, că furnizorii întârzie și celelalte scuze sunt egale cu zero. Mi-e clar că domnia sa nu înțelege care îi este rolul acolo, ba mai mult, că este incompetent și dezinteresat. Ministrul Sănătătii este mai preocupat de imaginea personală și de numărul declarațiilor politice pe care le are ca senator decât de sănătatea copiilor noștri.

De altfel, conform colegului meu Adrian Wiener senator USR, membru în Comisia pentru sănătate publică “curentul antivax are un impact mai mic asupra ratei de vaccinare, cauza cea mai importantă fiind deficitul de acces al populațiilor vulnerabile (populaţia romă, cea din mediul rural) la servicii medicale în general, implicit la medicul de familie, și vaccinuri. Acest deficit este datorat unei crize majore de subfinanțare a medicinei primare (flagrant disproporționat față de medicină de spital sau ambulatorie). Rata de vaccinare anti-rujeolică a scăzut constant în ultimii ani (a ajuns în unele județe și la 59% în timp ce bariera de protecție anti-epidemica pentru rujeolă e de 92-95%) iar cauzele sunt multiple. Toate aceste aspecte pot fi remediate și trebuie remediate de către Ministerul Sănătății care are toate pârghiile”.

Este clar că principala problemă e subfinanțarea cronică a sistemului de sănătate care generează lipsa campaniilor publice de conștientizare și informare, lipsa medicamentelor și a materialelor necesare actului medical, lipsa unor furnizori serioși care să își respecte cu promptitudine contractele semnate. Ministrul Sănătății are obligația de a semnala aceste aspecte și de a se lupta pentru alocări bugetare suplimentare și pentru creșterea anuală a procentului dedicat sănătății din PIB, cu cel puțin 1%/an, dar dl. Bodog se pare că preferă să tacă complice în schimbul unui post călduț și onorant în guvernele Dragnea.

Cumva, pe fondul altor frământări pe scena politică, aceste subiecte au trecut în plan secund. Consider că sănătatea și siguranța copiilor noștri ar trebui să fie în prim-plan, nu schilodirea justiției și desfigurarea normelor penale, astfel încât Dragnea și ai lui să scape nepedepsiţi pentru jefuirea constantă a bugetului public.

Chiar dacă eram convins, acest răspuns mi-a confirmat faptul că, în cazul dlui Bodog, vorbim de dezinteres și incompetenţă. USR a depus împreună cu PMP o moţiune simplă (http://www.cdep.ro/moțiuni/2017/1516.pdf) împotriva acestui ministru, dar între timp acesta a fost reinstalat în funcție, astfel că vom relua demersul în toamnă.

Nu doar corupția, ci și incompetența ucide.

Sursa foto: PressOne

Comenteaza

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes:

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>