Senatul a adoptat săptămâna aceasta un proiect de lege care modifică Legea 17/2014 privind dreptul de preemțiune asupra terenurilor. Urmele colectivizării nici nu au apucat încă să dispară, procesul de retrocedare a terenurilor nu e încheiat la aproape 30 de ani după ce a început, măsurătorile pentru cadastrul general sunt întocmite de către cetățeni în proporție de peste 90%, dar cei din PSD și ALDE, cu sprijinul UDMR, nu au altă preocupare decât să controleze modul în care se transmite dreptul de proprietate asupra terenurilor, să stabilească cui poate proprietarul să îi vândă terenul și cine poate să devină proprietar în România.
În cazul în care nu interzic total transmiterea dreptului de proprietate, modificările aduse prin acest proiect complică și mai mult procedura prin care se pot vinde terenurile extravilane complicând excesiv birocrația și lungind foarte mult timpii în care se poate realiza o tranzacție cu privire la un teren agricol.
Vorbim despre un proiect de lege plin de ambiguități, paralelisme legislative, contradicții și erori de logică, un text legal împiedicat, care nu respectă nici minimele cerințe de tehnică legislativă.
Ce face noua lege?
1. Modifică preemptorii și ordinea lor stabilind că cei care vor putea să cumpere cu prioritate terenurile sunt:
– Coproprietarii și rudele până la gradul I
– Arendașii (numai dacă au un contract de arendă mai vechi de un an, dacă au domiciliul în România de cel puțin 3 ani pentru persoanele fizice și/sau pentru asociații persoanelor juridice)
– Tinerii fermieri (tineri sub 40 de ani care desfășoară sau vor să desfășoare activități agricole, cu prioritate cei care activează în domeniul zootehniei)
– Proprietarii vecini
– Agenția Domeniilor Statului
2. Dacă nici unul dintre preemptori nu dorește achiziționarea terenului, atunci se poate vinde către:
– persoane fizice dacă au domiciliul în România de cel puțin 3 ani
– persoane juridice dacă au sediul principal sau secundar în comuna unde se află terenul de cel puțin un an, au desfășurat activități agricole în ultimii 5 ani pe teritoriul aceleiași commune, au obținut 75% din venituri din agricultură în ultimii 3 ani și asociații au avut domiciliul în România în ultimii 3 ani.
3. Se prelungește termenul pentru îndeplinirea procedurilor prealabile încheierii contractului de vânzare-cumpărare la cel puțin 80 de zile.
4. Se introduce obligativitatea folosirii directe sau indirecte a terenurilor agricole. Sancțiunile pentru terenul necultivat vor urma, cu siguranță.
5. Terenurile agricole nu mai pot constitui obiectul ipotecilor imobiliare decât în cazul creditelor bancare.
Totuși, cea mai gravă prevedere rămâne cea care stabilește că terenurile agricole extravilane nu vor mai putea fi vândute 15 ani de la data dobândirii, decât Statului prin Agenția Domeniilor Statului – adică vom fi în prezența unei exproprieri săvarsite pe piață liberă, la un preț pe care îl vor stabili funcționari publici.
Declarativ, scopurile acestui proiect sunt comasarea terenurilor, sprijinirea proprietătii românești, a tinerilor fermieri români și împiedicarea fenomenului de land-grabbing de către cetătenii străini și companiile cu capital străin. În fapt, acest proiect va produce efectul invers: terenurile vor deveni mai ieftine iar fermierul român sau proprietarul unei mici parcele va pierde și mai mult, companiile cu capital străin vor continua să dobândească folosința terenurilor – fie prin contracte de arendă, care nu sunt afectate de acest proiect, fie utilizând resursele generoase pe care le au la dispoziție – atât materiale cât și de timp.
Așadar, un proiect prost scris desfiintează elemente esențiale ale proprietătii private asupra terenurilor, ridică la un nivel nemaiîntâlnit bariera birocratică în calea liberei circulații a terenurilor, scade șansele românilor de a dobândi în proprietate ferme agricole profitabile, sporește tentația corupției pentru funcționarii publici din primării chemați să conducă procedurile și creează premizele unei veritabile colectivizari a terenului care va fi ulterior la cheremul companiilor controlate de politicieni pentru a fi exploatat ieftin, cum s-a întâmplat și în cazul Insulei mari a Brăilei.
Terenurile agricole sunt una dintre puținele resurse pe care PSD nu le controlează și pentru care avem o piată relativ liberă. Dacă acest proiect ar fi adoptat și de Camera Deputaților, în următorii 20 de ani proprietatea agricolă va trece la stat cu plată de la buget, din taxele și impozitele noastre, iar membrii nomenclaturii PSD-iste vor avea acces la această resursă și o vor arenda pe bani puțini spre profitul lor personal.
Comentarii recente